Misandria este la fel de periculoasă social precum misoginia
Feminismul modern a făcut o treabă excelentă în abordarea discrepanțelor din structura socială și discriminarea care a ținut femeile sub ideologiile patriarhale timp de secole, însă nimeni nu a abordat backlash-ul pe care l-a generat împotriva bărbaților.
Misandria, definită ca ura față de bărbați, este contrapartea termenului mai cunoscut misoginie, deși ambele s-au dovedit a fi la fel de dăunătoare. Cu toate acestea, în timp ce misoginia este în general condamnată, misandria este mult mai puțin admonestată, în ciuda faptului că ambele comportamente împiedică atingerea scopului egalității.
Asemenea misoginiei, misandria poate să se manifeste în diverse forme, inclusiv acte de denigrare, vilificare, discriminare, violență de gen și reducerea la obiect sexual.
Este un lucru să generalizezi și să urăști bărbații după o despărțire neplăcută, un eveniment care îți acordă dreptul de a exagera temporar pentru a face față sentimentului de indignare. Este cu totul altceva să urăști bărbații pentru că sunt bărbați, să simți dispreț față de ei și să ignori opiniile lor doar pentru că nu sunt femei.
Unele femei cred că condamnarea tuturor bărbaților pentru faptele comise de câțiva este un drept al lor; cu toate acestea, ele nu sunt conștiente că imită comportamentul bărbaților care discriminează femeile.
Se pare că unele feministe nu intenționează să negocieze cu ideologii egalitare și ar prefera să deplaseze instituțional bărbații și să presupună femeile ca fiind supreme.
O mare parte din retorica feministă folosită astăzi a depășit limitele care diferențiază criticile în ceea ce privește convingerile sexiste. A ajuns să critice bărbații înșiși, concentrându-se pe comportamente individuale, cum ar fi modul în care vorbesc bărbații, modul în care interacționează social bărbații și chiar modul în care se așează bărbații în spațiile publice.
Anumite caracteristici ale masculinității sunt adesea considerate arbitrar drept defecte absolute, iar bărbații sunt condamnați pentru astfel de trăsături, împreună cu orice femeie care îndrăznește să se opună ideii că masculinitatea este dăunătoare societății.
Dacă astfel de acuzații ar fi adresate femeilor, acuzatorul ar fi considerat misogin fără ezitare.
Cu toate acestea, în timp ce misoginia este văzută ca o problemă în societatea de astăzi, misandria este un termen cu care puțini sunt familiarizați, în ciuda naturii conflictuale a ambelor comportamente. Prin susținerea ideilor care sunt prejudecate împotriva bărbaților, femeile care caută egalitatea vor suferi, deoarece bărbații vor considera feminismul ca fiind plin de ură și răzbunător împotriva lor.
Antagonismul dintre sexe nu contribuie la promovarea egalității sociale. Obsesia față de comportamentul inadecvat al indivizilor de ambele sexe distorsionează atenția care ar trebui să fie concentrată asupra problemelor mai mari, cum ar fi implementarea schimbărilor instituționale care să creeze echitate în privința nevoilor femeilor sau facilitățile pentru bărbații care își cresc singuri familia.
Din momentul publicării Declarației de Sentimente în 1848, în care femeile au enumerat plângerile lor referitoare la reprezentare, feminismul a contestat atât ideologia masculinității, cât și patriarhia. Aceste plângeri, totuși, erau îndreptate împotriva instituțiilor și guvernelor, nu împotriva indivizilor.
Evoluția acestor plângeri feministe a avut loc în anii ’70, odată cu ascensiunea feminismului radical care promova ideea că „personalul este politic”. În acest timp, se pare că multe feministe îi portretizau pe bărbați ca soldați barbari care apără structura patriarhală a societății, însă puține înțelegeau sau luau în considerare faptul că ideologiile patriarhale în numele cărora era structurată societatea afectau nenumărați bărbați, la fel.
Patriarhatul menține un standard considerat absolut în ceea ce privește aparența și comportamentul, iar atunci când bărbații nu se aseamănă cu acel standard, sunt judecați discriminatoriu, adesea condamnați de ambele sexe sub pretextul că trebuie să „devină bărbați adevărați”.
Un bărbat care ignoră criteriile sociale ale masculinității sau nu se conformează rolului alfa se expune respingerii atât de către bărbați, cât și de către femei.
Nu toți bărbații sunt răi, și în timp ce bărbații nu sunt întotdeauna atenți la cei discriminați, nu toți bărbații discriminează. Este important să ne amintim că și bărbații sunt victimele presiunilor sociale și au așteptări puse de societate asupra lor. Este timpul să încetăm să ne acuzăm reciproc și să ne unim pentru a lupta pentru salarii egale, echitate ca părinți și recunoașterea inteligenței și puterii.
Fiecare factor este de mare importanță pentru o societate egală și sănătoasă.
Sursa: Melisa Rybaltowski, Daily Titan, California State University
