“Fetița îmi spune deseori că «mami îmi spune că ești om rău»”

Badea Petre, Bucuresti. 56 ani, Fotograf. Acum sunt intr-o relatie. Nu am fost casatorit cu mama fetitei noastre. In 2018 mama fetitei a decis sa plece de acasa….dupa ce in 2016 a facut la fel. Un singur copil. Serena – acum de 8 ani

Desi nu am fost casatoriti, partenera mea a parasit domiciliul fara copil in 2018 motivand “nepotrivirea de caracter”. Procesul de alienare a inceput din 2020.

Alienarea:  

Din fericire pentru mine, relatia mea cu fetita, este una extrem de apropiata, asta pentru ca, la un moment dat, pe fondul dezinteresului mamei, mai bine de un an si jumatate, am fost singurul parinte care s-a ocupat de cresterea si ingrijirea fetitei(de la 2 ani si 8 luni, pana la aproape 4 ani si jumatate). In acest moment, datorita fricilor pe care fetita le are vizavi de mama, observ o teama a fetitei in a-si manifesta
afectivitatea fata de mine cand este fosta partenera langa ea.

  • Fetita, imi spune deseori ca “mami imi spune ca esti om rau” sau “mami imi spune ca te-ai purtat urat cu ea”
  • Alienatoarea are un comportament absolut imprevizibil. Mi-o da pe cea mica la telefon doar cand considera ea. Este total dezinteresata despre propunerile mele legate de educatia fetitei (cursuri, optionale, sporturi, tabere)
  • Sunt o persoana calma, niciodata nu escaladez tensiunile. Daca fosta provoaca o discutie acuzatoare la adresa mea, ii raspund extrem de calm, poate, uneori ironic…….dar nu proferez jigniri, injuraturi sau alte violente fizice sau psihice.

Etapele legale urmate pana in prezent :

  • In iunie 2018 am pornit cu o ordonanta, pe care am castigat-o in aug 2018.
  • Procesul de fond, pornit si el, castigat in februarie 2019. Pe scurt, motivele pentru care am castigat pe fond.
    o Fosta s-a mutat de acasa fara copil.
    o In iulie 2018, ca urmare a unei evaluari psihologice, aflam ca avem un copil cu o afectiune din spectrul autist (intarziere comportamentala)
    o Fosta este total dezinteresata de afectiunea fetitei noastra.
    o Incepand cu luna sept 2018, fetita incepe terapia specifica afectiunii ei.
    o Terapia dureaza din sept 2018 pana in februarie 2020
    o Am fost singurul parinte care s-a ocupat efectiv de tot ceea ce inseamna terapie, educatie, crestere, din Iunie 2018 pana in oct 2019.
    o Fosta nu a participat de niciun fel, atat cu implicare sau cu bani, toate au fost in grija mea.
  • In consecinta, pe fondul acestor aspecte mentionate mai sus, instanta de fond decide ca adresa fetitei sa fie la mine (tatal)

In martie 2019, mama fetitei face apel in termenul legal.
Prezenta mamei in viata copilului nostru este sporadica, intamplandu-se doar in weekend si, extrem de rar in cursul saptamanii.
In continuare, sunt singurul parinte care se ocupa de terapia copilului nostru, mama fiind total dezinteresata. Cu toate acestea, decizia apelului este aiuritoare, (data pe 7 oct 2019) motivarea fiind aceasta “copilul va sta cu parintele care si-a organizat timpul in asa fel incat sa petreaca cat mai mult timp cu el” deci, o mama care a si afirma la doua interogatorii ca munca este mai importanta decat copilul si care motiva lipsa implicarii prin replica “orele de terapie se faceau in timpul programului de munca” a avut castig de cauza.

Primele decizii pe care le ia fosta, sunt: imi face program de 4 zile pe luna (la acea, data oct 2019 noi neavand program stabilit de instanta) apoi, reduce drastic orele de terapie (faceam de 5 ori pe sapt a cate doua ore, si am ajuns la de doua ori pe saptama a cate o ora.
Vin in intampinarea acestor aspecte si angajez in mediator pentru a o convinge pe fosta cu un program alternativ.
Medierea are success, in consecinta din noiembrie 2019, pana in noiembrie 2020, avem program alternativ. In noiembrie 2020, din senin, fosta ma anunta ca nu mai este de acord cu programul alternativ, motivand ca eu rasfat prea mult copilul si ca ii iau prea multe jucarii, in consecinta, ma anunta ca imi “ofera” doar 4 zile pe luna.
Odata cu restrictiile acestea, incep reactiile fetitei, prin care imi arata cat de afectata este de programul impus de mama.
Neavand program stabilit de instanta, la cererea fetitei, incepand cu ianuarie 2021, incep iar programul alternativ (o sapt cu o sapt) Fac mentiunea ca noi parintii locuim foarte aproape unul de celalalt, iar fetita era inscrisa la o gradinita privata cu program prelungit, de asemenea aproape de locuintele noastre.

In iulie 2022, mama fetitei, din nou in mod aiuritor, castiga procesul (de fond) intentat de mine (eu cerand program alternativ) si incepand cu Sept 2022, mama fetitei incepe sa-mi restrictioneze drastic legaturile mele cu fetita si orice rugaminte a mea, de a primi un telefon in plus cu fetita pe sapt, sau o ora de iesit cu fetita in cursul sapt, se lovesc de refuzul mamei cu replica “am o decizie pe care o respect” (sfarsiturile de sapt 1 si 3, de vineri ora 18, pana duminica ora 18). In consecinta, in acest moment, din fetita care imi spunea cu bucurie la telefon “te iubesc tati” a ajuns sa se fereasca sa-mi spuna asta la telefon, cand este mama langa ea (cand este cu mine, fetita imi repeta de multe ori “te iubesc mult, tati”).

La acest moment, datorita tergivesarilor legale, (pe care le imput fostei mele avocate), dar si a grevei judecatorilor ,inca nu s-a decis daca apelul este sau nu este aprobat. Pe 13 oct, am urmatorea infatisare. Apel depus pe 16 dec 2022.

In consecinta, fosta imi refuza orice cerere de legaturi cu cea mica, in alte zile decat cele decise de instanta. De asemenea, conversatiile telefonice cu cea mica sunt la toanele fostei, imi permite sa vorbesc cu cea mica, cand are ea chef, situatii intamplate din ce in ce mai des in ultimele 3 luni. Conform celor spuse de cea mica, fosta ii repeta mereu ca “fetitele trebuie sa stea mai mult cu mamicile nu cu taticii”

Sursa: AlienareParentala.ro

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *