„Dacă mamele le-au spus că tatăl lor este un om rău, fetele își formează o părere negativă despre bărbaţi în general”
În vremurile actuale, un număr tot mai mare de cupluri divorţează sau se separă. În majoritatea situaţiilor cei doi parteneri trec printr-o perioadă foarte dureroasă, însă dorinţa de a încheia o relaţie tensionată şi de a fi din nou liberi îi ajută să treacă peste suferinţa separării. Pentru copiii lor însă, pe lângă suferinţa din perioada divorţului se adaugă şi realitatea de a trebui să trăiască fără un părinte aproape, de cele mai multe ori fără tată.
Băieţii şi fetele reacţionează diferit la absenţa îndelungată a tatălui. În cazul băieţilor această lipsă se observă încă din momentul în care tatăl părăseşte casa. Băieţii care trăiesc fără tată pot deveni agitaţi, nesiguri, temători. Agitaţia şi nesiguranța se vor transforma uşor în instabilitate emoţională, impulsivitate şi agresivitate, ceea ce îi face să fie catalogaţi drept “copii problemă”. Fetele în schimb par a reacţiona mult mai bine după plecarea tatălui. În perioada copilăriei ele rămân cuminţi, serioase, poate chiar având un aer trist. Însă consecinţele absenţei tatălui se observă mai târziu, în momentul în care fetele devin adolescente şi îşi încep primele relaţii de cuplu.
Pentru a înţelege care sunt riscurile la care sunt supuse fetele care cresc fără tată, este util să înţelegem care este rolul tatălui în viaţa unei fete.
Care este rolul tatălui în viaţa unei fete?
- Își ajută fiica în formarea identității de rol
Încă din primii ani, fetiţele încep să îşi formeze identitatea de rol, adică învaţă cum să devină femei. Primul pas în dobândirea acestei identităţi este imitarea mamelor sau a femeilor semnificative din jurul lor. Fetiţele învaţă gesturi feminine şi încearcă să fie şi ele frumoase, atrăgătoare, delicate, etc. Cel de-al doilea pas este testarea calităţilor feminine nou formate în relaţie cu părintele de sex opus. Cum tatăl este cel care le apreciază pe mamele lor ca femei, fetiţele doresc să fie şi ele admirate de tată pentru feminitatea lor. Dacă tatăl îşi face fetiţa să se simtă valoroasă, frumoasă, feminină, ea îşi formează o stimă de sine ridicată, şi se simte bine ştiindu-se femeie.
Când tatăl este absent, formarea identităţii de rol este mult îngreunată. Fetiţele nu mai au cu cine să testeze rolul de femeie, şi deseori caută alţi bărbaţi care să le pună în lumină feminitatea. Deseori, fetiţele devin foarte seducătoare în prezenţa unui bărbat, chiar dacă este necunoscut. Când ajung la vârsta pubertăţii, aceste comportamente seducătoare devin mai accentuate. Mai multe studii au arătat faptul că fetele care au trăit fără tată, mai ales în primii 5 ani de viaţă, îşi încep mai repede viata sexuală, au tendinţa să aibă relaţii cu mai mulţi bărbaţi, şi chiar intră mai repede în pubertate. O posibilă explicaţie este faptul că nevoia de a fi apreciate şi confirmate în rolul de femei, le face să înceapă relaţiile de cuplu mai devreme.
Dacă tatăl este cel care a părăsit-o pe mamă, şi mama a păstrat o imagine idealizată a lui, există riscul ca fetiţa să creadă că bărbații sunt o raritate, sunt prețioși, pe când femeile nu au cine știe ce valoare. În această situaţie, în cuplu fetele pot se pot pune într-o poziție de inferioritate în fața partenerilor, făcând orice ca să nu îi piardă.
- Este primul model de bărbat
Chiar dacă la începutul vieţii rolul tatălui pare a fi secundar în raport cu cel al mamei, în timp importanţa acestuia creşte pentru fete. Tatăl este primul bărbat care apare în viaţa fetiţei, şi de aceea el va rămâne un reper pentru fetiță. La această primă imagine se adaugă părerea mamei despre tată. Dacă mama îl prezintă pe tată ca pe un om bun, drept, cinstit, etc., fetiţa îşi va admira tatăl şi îşi va forma o imagine bună despre bărbaţi. Dacă din contră mama îşi desconsideră soţul, şi îl prezintă într-o manieră negativă (lucru foarte întâlnit când părinţii sunt divorţaţi), fata îşi va forma o imagine negativă despre el în particular și despre bărbaţi în general.
Când îşi încep viaţa de cuplu, fetele tind să îşi găsească un partener care să semene cu tatăl lor, dacă îl consideră un model, sau un partener opus tatălui, dacă şi-au format o imagine negativă despre bărbaţi.
În cazul în care mamele le-au făcut pe fete să creadă că tatăl lor este un om rău, fetele își formează o părere negativă despre bărbaţi în general. Această părere le va afecta relațiile de cuplu de mai târziu: fetele fie vor afirma că nu au nevoie de o relație, fie își vor desconsidera la rândul lor partenerii. Ele vor căuta parteneri cât mai diferiţi de tatăl lor, şi ori de câte ori descoperă în partenerii de cuplu defectele tatălui, vor avea tendinţa să fugă din relaţie.
Dacă fetele nu îşi cunosc tatăl, sau dacă mamele lor au trăit singure toată viaţa, ele vor avea o imagine neclară despre bărbaţi şi despre ideea de cuplu, neștiind cum să se poarte într-o relație.
- Oferă sprijin şi protecţie
În mod esenţial, bărbatul este cel care le protejează pe femei. Când fetiţa se simte nesigură, vulnerabilă, prezenţa tatălui este foarte reconfortantă. Siguranţa de sine a fetelor se formează în primul rând din faptul de a se simţi protejate de pericolele lumii exterioare, în special de tată.
Dacă tatăl este absent, şi dacă mama la rândul ei este o persoană nesigură, fetele devin și ele neîncrezătoare, vulnerabile. Deseori în cuplu aceste fete vor căuta parteneri puternici, care le pot face să se simtă protejate, sau vor căuta să devină chiar ele curajoase, puternice, invulnerabile.
- Contribuie la bunăstarea materială a familiei
În multe cazuri, bărbaţii câştigă mai mulţi bani decât femeile. Plecarea tatălui înseamnă reducerea uneori drastică a bugetului familiei şi apariţia dificultăţilor financiare. Studiile arată că familiile monoparentale au un nivel de trai mai scăzut decât cele normale. În consecinţă, mamele sunt nevoite să muncească mai mult, şi îşi petrec mai puţin timp cu copiii.
Fetele care cresc fără tată sunt puse deseori în situaţia să trebuiască să preia treburile casei, întrucât mamele nu mai au destul timp. Uneori ele trebuie să se ocupe şi de fraţii mai mici, devenind „mâna dreaptă” a mamelor lor. Acest lucru din păcate le face să se maturizeze mai repede decât e normal, şi să îşi scurteze copilăria.
Precum observi, tatăl are un rol foarte important în viața fetiței, care poate fi cu greu înlocuit de mamă.