Cum gestionăm emoțiile copiilor

Furia, frica, tristețea și anxietatea. Sunt emoții fundamentale care – la prima vedere – par să aibă conotații negative, dar acestea nu ar trebui reprimate în timpul copilăriei. Emoțiile trebuie să fie identificate și învățate să fie gestionate de către copii încă de la o vârstă fragedă, pentru a le asigura o viață mai fericită și echilibrată pe termen lung.

“Emoțiile sunt în esență impulsuri care ne determină să acționăm”, susține psihologul Daniel Goleman, expert în inteligența emoțională. “Prin urmare, învățarea modului de gestionare a acestor lor stă la baza dezvoltării inteligenței emoționale a copiilor și este importantă pentru o copilărie sănătoasă, dar mai ales pentru o maturitate echilibrată”.

Neuroeducația susține că rețelele neuronale care se formează în timpul copilăriei sunt puternic influențate de stările emoționale ale copiilor. De aceea, este esențial să învățăm copiii să nu reprime aceste emoții, ci să le gestioneze într-un mod pozitiv și constructiv.

Interacțiunea continuă dintre emoții, gânduri și comportamente este extrem de importantă în luarea deciziilor zilnice, indiferent de vârsta copiilor noștri, susține Eli Delacour, o educatoare specializată în neuroștiințe și inteligența emoțională. Educarea copiilor în gestionarea emoțiilor este esențială pentru a le permite să facă alegeri înțelepte și să nu-și reprime sentimentele.

Conform lui Eli Delacour, furia, tristețea, frica și anxietatea sunt emoțiile-cheie care pot juca un rol semnificativ în dezvoltarea emoțională a copiilor noștri. Acestea sunt emoții pe care nu ar trebui să le ignorăm sau să le descurajăm, ci să îi ajutăm să le înțeleagă și să le gestioneze într-un mod sănătos.

Furia – o emoție pe care cu toții o simțim în diferite momente și care joacă un rol semnificativ în creșterea și educarea copiilor noștri. Este o emoție naturală și normală, care poate fi un semn că un copil are nevoie de limite și orientare.

Furia nu este o emoție „rea” sau „bună”; este simplu o reacție la diverse situații. Cu toate acestea, modul în care gestionăm și ghidăm această furie este esențial pentru dezvoltarea sănătoasă a copiilor noștri.

Copiii trebuie învățați să-și exprime furia într-un mod adecvat, fără a exploda sau a o reprima. Trebuie să le oferim instrumente și strategii pentru a-și controla furia și o canaliza în moduri constructive. Învățarea autocontrolului și a comunicării eficiente poate ajuta copiii să facă față situațiilor care îi supără și să-i ajute să-și exprime sentimentele într-un mod sănătos.

Frica, o altă emoție inerentă, își face simțită prezența încă de la o vârstă foarte fragedă, în jur de opt luni, când copiii noștri încep să înțeleagă pentru prima dată că sunt ființe independente și separate de noi, părinții lor.

Această emoție poate apărea sub forme variate pe parcursul copilăriei și adolescenței, cum ar fi frica de abandon atunci când încep grădinița sau școala sau când un nou frate sau soră apare în familie. Este important să fim conștienți de nevoile emoționale ale copiilor noștri și să-i învățăm să-și gestioneze și să-și regleze frică de respingere sau abandon, precum și celelalte temeri pe care le pot simți.

Este un proces esențial în creșterea și dezvoltarea lor sănătoasă, deoarece le oferă instrumentele necesare pentru a face față incertitudinii și pentru a dezvolta relații sănătoase cu ceilalți. Prin comunicare deschisă, înțelegere și sprijin, copiii învață să-și înfrunte fricile și să crească într-o manieră echilibrată și încrezătoare.

Tristețea, o emoție profundă și umană, a fost adesea percepută într-un mod negativ în jurul copiilor, adesea legată de ideea: „copiii nu plâng”. Acest tip de abordare nu îi ajută pe copii să învețe să gestioneze tristețea, ci, dimpotrivă, îi îndeamnă să o reprime și să o ascundă. Acest lucru poate avea repercusiuni asupra dezvoltării lor ulterioare.

Plânsul este o modalitate sănătoasă prin care copiii își exprimă tristețea, una dintre metodele prin care comunică că ceva nu este în regulă sau că simt durere sau suferință. Ignorarea sau descurajarea acestei expresii emoționale naturale poate limita dezvoltarea lor emoțională și poate avea un impact negativ în viața lor de adult.

Este esențial ca părinții și educatori să recunoască și să accepte tristețea copiilor și să le ofere spațiu și sprijin pentru a o exprima. Prin această acceptare, copiii pot învăța să înțeleagă și să gestioneze mai bine această emoție, dezvoltând o inteligență emoțională mai înaltă și abilități de comunicare sănătoase.

Anxietatea. Frustrarea legată de așteptare și dorința de a avea totul instantaneu sunt emoții care pot fi întâlnite frecvent în copilărie. În această perioadă, este deosebit de important să îi învățăm pe copiii noștri să facă față anxietății și să controleze această frustrare. Aceasta poate fi una dintre cele mai valoroase lecții pe care noi, ca părinți, le putem oferi, ajutându-i astfel să construiască o viață plină de fericire și echilibru.

Anxietatea din copilărie este adesea corelată cu tulburări psihice semnificative care ar putea apărea în această perioadă a vieții. Prin urmare, este esențial să îi învățăm treptat, dar din ce în ce mai devreme, să gestioneze această emoție într-un mod pozitiv. Acest demers contribuie la prevenirea problemelor mai grave în viitor.

Cum ne ajutăm copiii să nu-și reprime emoțiile?

Pentru a ne asigura că micuții nu își reprimă emoțiile, este esențială construirea unui mediu familial bazat pe încredere și siguranță. În acest mediu, fiecare membru al familiei ar trebui să se simtă confortabil să-și exprime liber emoțiile, fără să fie criticat sau judecat.

Un mod eficient este să oferiți un exemplu pozitiv concret prin exprimarea propriei voastre stări emoționale. Copiii vor avea modele pe care să le urmeze, iar astfel își vor putea identifica propriile emoții și le vor putea înțelege treptat. Asta îi va ajuta să dezvolte o gândire pozitivă , care să-i ajute să depășească emoțiile negative, precum frica sau furia.

Acordarea de atenție nevoilor lor emoționale, la fel de atent cum facem cu cele fizice, este importantă pentru dezvoltarea lor. Implicarea în discuții sau jocuri de familie poate juca un rol semnificativ în acest proces, deoarece copiii vor ști că adulții sunt acolo pentru a-i ajuta, sprijini și însoți în momentele dificile. A fi prezent în acele momente în care pentru a împărtăși activități și pentru a participa activ la viața lor, le transmite copiilor siguranța că nu sunt niciodată singuri și că pot conta întotdeauna pe sprijinul și înțelegerea voastră.