Copilul este o reflexie a mediului familial
Copilul este catalogat ca „problematic” deoarece, în cea mai mare parte, preia aspecte nerezolvate de către părinți.
Cauzele pot fi identificate în problemele părinților, relațiile dintre aceștia, conexiunea părinte-copil, precum și contradicțiile și conflictele existente în cadrul familiei.
Părinții aduc cu ei propriile nemulțumiri, frustrări, temeri sau ambiții, iluzii… Își descarcă, fie unul câte unul, fie toți odată, bagajul emoțional în fața copilului.
De la o vârstă foarte fragedă, copilul acționează conform cunoștințelor sale. El apucă, ia și „se joacă” cu tot ceea ce are la îndemână, testând realitatea și mediul înconjurător. Astfel, el absoarbe ușor îngrijorările altora sau se deziluzionează după ce „degustă” cu nesat iluziile celor din jur. Mai târziu, el se simte trist și suferă deoarece nu poate atinge „perfecțiunea” impusă de părinți.
Părinții sunt descriși și împărțiți în diverse categorii în funcție de principiile care îi ghidează. Există articole care discută despre părinții „generoși”, care adoptă motto-ul: „Copilului meu nu trebuie să-i lipsească nimic!” și preferă să înlocuiască iubirea cu achizițiile materiale. În loc să petreacă timp cu copilul, ei cumpără cea mai scumpă jucărie sau angajează o bonă cu „studii”.
Alți părinți sunt „anxioși”, trăind cu frica că cel mic s-ar putea îmbolnăvi, ar putea avea accidente, s-ar putea speria sau nu s-ar descurca singur, având nevoie de ajutor constant. Îl ajută până când tânărul ajunge să nu se mai descurce cu adevărat.
Un alt exemplu sunt părinții „perfecționiști”. Ei îi spun copilului: „Trebuie să fii cel mai bun!” și aleg cea mai bună școală (chiar dacă este în celălalt capăt al orașului), angajează profesori pentru ore suplimentare pentru a „corespunde nivelului”… Copilul nu mai are timp să se joace, el se „antrenează”.
Acestea sunt doar câteva exemple și ar fi bine să evităm etichetarea și generalizarea. Am dorit doar să subliniez că echilibrul în educație și în relația cu propriul copil reprezintă singura cale. Cel mic are nevoie de atenție și comunicare din partea părinților, de căldură și afecțiune, și în schimb, să primească iubire.