ADHD, o boală de multe ori greșit diagnosticată la copii!

Din păcate, tot mai multe cazuri de ADHD sunt fals diagnosticate în ultima perioadă, sustin psihologii, avertizând că pot exista consecinţe grave ale acestui fapt.

Ce trebuie să știm despre diagnosticarea greșită a ADHD-ului

Diagnosticarea greșită a tulburării de deficit de atenție și hiperactivitate, sau ADHD, poate apărea deoarece multe dintre simptomele sale se suprapun cu cele ale altor afecțiuni. Simptomele ADHD-ului, cum ar fi dificultățile de concentrare, neliniștea și dificultatea de a răspunde la instrucțiuni, pot fi rezultatul unei game largi de cauze.

Unele aspecte ale ADHD-ului pot fi, de asemenea, simptome ale altor afecțiuni. Din cauza naturii complexe a acestei tulburări, unele persoane pot primi un diagnostic incorect.

Acest lucru se datorează unei game largi de probleme de diagnostic. Vom analiza în continuare câteva dintre factorii și condițiile care pot duce la diagnosticarea greșită a ADHD-ului.

Medicii pot să diagnosticheze greșit ADHD-ul la copii din cauza vârstei lor. De fapt, copiii care încep școala la o vârstă mai fragedă primesc mai frecvent un diagnostic de ADHD.

Dacă un copil începe școala la vârsta de 5 ani abia împliniți, în timp ce unii dintre colegii săi aproape au împlinit 6 ani, există o diferență aproximativă de 20% în vârstă.

Un studiu a descoperit că copiii născuți în decembrie, care erau în limita de vârstă pentru începerea școlii, aveau mai multe șanse să primească un diagnostic de ADHD decât cei născuți în ianuarie.

Data nașterii unui copil nu afectează șansa de a dezvolta ADHD, deoarece este o afecțiune neurodezvoltamentală. Ceea ce sugerează această cercetare, totuși, este că diagnosticarea greșită poate avea loc în funcție de nivelul de maturitate al copilului când primește diagnosticul.

De asemenea, este important de menționat că dificultățile de atenție și hiperactivitatea pot fi comportamente normale pentru copiii la o anumită vârstă.

Unele cercetări au constatat că băieții primesc diagnosticul de ADHD mai des decât fetele, cu o rată care variază de la 3:1 la 9:1, băieți în raport cu fetele cu diagnostic de ADHD.

Cercetătorii sugerează că acest lucru se datorează faptului că fetele tind să prezinte mai multe simptome de neatenție decât băieții. Băieții pot prezenta, în schimb, simptome de hiperactivitate, care sunt mai vizibile.

Simptomele mai evidente ale ADHD-ului pot duce la un diagnostic de ADHD.

Tulburările de dispoziție includ:

depresie

tulburare bipolară

distimie, care este o stare de spirit cronică redusă sau iritabilă care durează 2 ani sau mai mult la adulți și cel puțin 1 an la copii

Unele teorii sugerează că tulburările de dispoziție pot apărea din cauza unui dezechilibru al substanțelor chimice din creier, a evenimentelor stresante din viață sau ca răspuns la o boală majoră sau la medicamente.

Unele simptome ale tulburărilor de dispoziție pot fi similare cu cele ale ADHD-ului, cum ar fi:

dificultăți de concentrare

iritabilitate

dificultăți de somn

Un psiholog, psihiatru sau alt specialist în sănătate mentală poate diagnostica o tulburare de dispoziție efectuând o evaluare și aplicând criteriile de diagnostic la simptomele unei persoane.

Autismul, numit și tulburare de spectru autist (ASD), poate prezenta unele simptome care pot fi asemănătoare cu cele ale ADHD-ului.

Acestea pot include:

agitarea și dorința permanentă de mișcare

dificultăți în interacțiunile sociale

înfurierea din cauza frustrării

ASD este o tulburare neurodezvoltamentală care afectează comunicarea, comportamentul și abilitățile sociale.

Simptomele ASD pot include:

evitarea contactului vizual

dezaprobarea schimbărilor în rutină

dificultăți în abilitățile sociale

folosirea mișcării pentru a se calma, cum ar fi balansarea corpului sau agitarea brațelor

interes restrâns sau fix în anumite subiecte sau hobby-uri

dificultate în a empatiza cu alții

absența vorbirii, vorbirea întârziată sau repetarea anumitor fraze

Profesioniști din domeniul sănătății, cum ar fi neurologii și psihologii, pot efectua o examinare detaliată pentru a diagnostica ASD-ul.

Tulburările de anxietate pot determina oamenii să se simtă constant anxioși, să aibă atacuri de panică sau să experimenteze fobii.

Unele dintre simptomele tulburărilor de anxietate pot fi similare cu cele ale ADHD-ului, cum ar fi:

dificultăți de concentrare

senzația de iritabilitate

neliniște

dificultăți în abilitățile sociale din cauza anxietății sociale

Tulburarea de anxietate poate determina, de asemenea, oamenii să se simtă constant îngrijorați, să se simtă obosiți rapid sau să aibă o frică excesivă față de o anumită situație sau obiect.

Un medic sau psihoterapeut poate diagnostica tulburarea de anxietate prin efectuarea unei istorii medicale detaliate și aplicarea criteriilor de diagnostic la simptomele persoanei.

Dacă persoanele au probleme de somn, cum ar fi insomnie sau apnee obstructivă de somn (OSA), acestea pot prezenta simptome similare cu cele ale ADHD-ului, inclusiv:

dificultăți de concentrare

neliniște

somnolență în timpul zilei

scăderea performanțelor la școală sau la locul de muncă

Persoanele cu insomnie au dificultăți în a adormi sau a rămâne adormite.

OSA este o afecțiune în care căile respiratorii superioare se blochează în timpul somnului, ceea ce restricționează fluxul de aer. Persoanele cu OSA pot:

sforăi puternic

simți nevoia de aer în timpul somnului

se trezi frecvent noaptea pentru a urina

Un medic poate lua o istorie medicală, poate efectua o examinare fizică și poate sugera un studiu de somn – în timpul căruia pot monitoriza activitatea în timpul somnului – pentru a diagnostica o afecțiune de somn.

Tulburarea de procesare auditivă (APD) este o afecțiune care dificultează înțelegerea corectă a sunetelor cuvintelor. APD afectează modul în care sistemul nervos central al unei persoane interpretează informațiile.

Persoanele cu ADHD pot procesa corect informațiile auditive prin sistemul lor nervos central; deficitul de atenție afectează modul în care aceștia preiau și utilizează aceste informații.

Simptomele pot fi similare cu cele ale ADHD-ului și pot include:

dificultăți în ascultare, în special în medii zgomotoase

dificultăți în a urma instrucțiunile verbale

rugămintea ca alții să repete discursul, ceea ce poate părea că au dificultăți în auzire

Un medic nu poate diagnostica APD doar analizând simptomele, deoarece pot exista multe alte cauze pentru dificultăți de comunicare, limbaj sau învățare.

Un audiolog poate diagnostica APD prin efectuarea unei varietăți de teste care analizează răspunsurile la sunet.

Alergiile și boala celiacă pot crea simptome similare cu cele ale ADHD-ului.

La copii, boala celiacă poate provoca iritabilitate și probleme de comportament. La adulți, boala celiacă poate determina oboseală, depresie și anxietate.

Un studiu din 2011 a analizat 67 de persoane cu vârste cuprinse între 7 și 42 de ani. Dintre cei 67 de participanți, 10 aveau boala celiacă. După 6 luni de urmat o dietă fără gluten, cei cu boala celiacă au înregistrat îmbunătățiri semnificative ale simptomelor de ADHD.

Boala celiacă netratată poate crește probabilitatea apariției simptomelor de ADHD. Cercetătorii sugerează că persoanele ar trebui să fie testate pentru boala celiacă ca parte a diagnosticului de ADHD pentru a preveni un diagnostic greșit.

Alte afecțiuni care pot prezenta simptome similare cu ADHD includ:

tulburări de învățare

probleme de vedere

tulburarea obsesiv-compulsivă

tulburarea de opoziție și sfidare

tensiune arterială ridicată sau scăzută

Deoarece multe dintre simptomele ADHD-ului se suprapun cu cele ale multor alte afecțiuni, pot apărea diagnostice greșite.

Dacă ADHD-ul nu este cauza simptomelor, acestea pot deveni mai grave cu stimulentele prescrise de medic pentru tratament.

Dacă o persoană prezintă simptome de ADHD, este important să vorbească cu furnizorul său de sănătate și să efectueze o varietate de teste pentru a se asigura că primește un diagnostic și un tratament corect.

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *